Colecționarul este cartea de debut a autorului John Fowles în care acțiunea se conturează în jurul Mirandei și a lui Fred, personaje din două lumi diferite, care aparțin totuși aceleiași societăți englezești. Fred este un funcționar public a cărui singură bucurie este colecționarea fluturilor, care îi luminează viața. Într-o bună zi acesta o întâlnește pe Miranda, o studentă la Arte Frumoase, care i se pare la fel de fermecătoare ca o specie rară de fluturi. La începutul romanului el nu se gândește să o cucerească, se mulțumea doar să o privească de departe ca pe o bucurie interzisă.
Destinul său capătă o întorsătură neobișnuită atunci când intră în posesia cecului de 73.091 de lire sterline câștigate la loto. Începe să o vadă pe Miranda ca pe o piesă cu care ar putea să-și completeze colecția. Și nu ezită să o răpească în speranța că va reuși să o facă să-l iubească la fel de mult pe cât o iubește el.
Este o altfel de iubire, o iubire obsesivă cu mult diferită de iubirea pură pe care o simte Miranda pentru cunoscutul artist G.P.
Colecționarul nu depune efort să o cucerească ci preferă să o ia cu forța ca pe un obiect ce îi aparține. Miranda spune la un moment dat:
„Știu prea bine ce reprezint pentru el. Un fluture pe care și-a dorit întotdeauna să-l prindă. G.P. îi numea pe colecționari cele mai cumplite dintre toate animalele. Tendința lor e anti-viață, anti-artă, anti-tot.”
Când încearcă să se zburătăcească afară din rând începe să o urască. Se presupune că trebuie să fie moartă, înfiptă în insectar, veșnic aceeiași, veșnic frumoasă. Știe că parte din frumusețea ei se datorează faptului că este vie, dar el o vrea moartă. Vrea să fie o moartă vie. Prin faptul că este vie și schimbătoare, că are o inteligență a ei, că are diverse stări de spirit începe să-i devină insuportabilă.
Comandă cartea „Colecționarul” de John Fowles
Citate din carte:
„Тot timpul critica felul meu de a vorbi. Îmi amintesc că o dată mi-a spus: Știi ce faci tu? Știi cum ploaia estompează culorile și face ca totul să pară cenușiu? La fel faci și tu cu limba engleză. De câte ori deschizi gura o transformi în ceva tern și fără culoare.”
„Îi place să-mi cumpere lucruri. Pot să-i cer orice. În afară de libertate.”
„Puterea femeii! Sântem atât de plăpânde fizic, atât de neajutorate în fața realității. Dar sântem mai puternice decât ei. Noi putem îndura cruzimea lor. Ei n-o pot îndura pe a noastră.”
„Ești ca îmbinările mobilei Sheraton. Nu riști să te desfaci în bucăți.”
„Când e vorba de artă, nu respect decât ceea ce simt oamenii în fața artei, nu ceea ce știu despre ea sau pe cine cunosc.”
„Am fost goi unul în fața celuilalt și totuși nu puteam fi mai departe unul de altul.”
„N-am simțit nevoia de hrană. Eram atât de plină de ură împotriva lui, împotriva acestei bestii.”
„Nu voi putea niciodată să-l vindec. Pentru că boala lui sânt eu.”
Citește acum și „HYGGE: REȚETA DANEZĂ A FERICIRII” aici.
Articol scris de Mariana Bargan
Pentru consiliere și terapie de cuplu scrie-mi un mesaj. Hai să vorbim!
Instagram: @mariana_bargan
Facebook: Mariana Bargan Blog
Mariana Bargan 